De la matematica la advertising
Toata copilaria mea mi-am dedicat-o matematicii si am obtinut multe satisfactii din hobby-ul asta. Stiu ca suna ciudat. Un olimpic la matematica care s-a apucat de comunicare. Mi-a placut mult matematica si mi-a parut latura ei competitionala: olimpiade, concursuri interjudetene….Unul dintre cele mai tari concursuri interjudetene (in care iti testai adversarii din celelalte judete) era “Gh. Vranceanu”…si acest concurs se tinea la palatul Stirbei de la Darmanesti…in cadrul unei tabere de matematica…
Cand am fost de Pastele catolic acasa… m-a lovit rau nostalgia si am vrut sa-i arat si Anei locurile unde cautam eu solutiile la probleme… era foarte tare ziua primeam problemele si nu dormeam toata noaptea gandindu-ne la solutii…
Am urcat foarte usor ca sa nu-mi rup masina pe un drum accidentat de munte…printr-o padure superba si deodata… am vazut o ruina…o ruina in jurul careia pasteau oi si capre…
Frumoasa sala a oglinzilor era pustie…nu mai avea geamuri…usi…
Paznicul (bunicul copilului din imagine) mi-a spus ca a fost retrocedat… impreuna cu padurea… acum doi ani… padurea a fost vanduta dar palatul inca isi asteapta “investitorul”… pana atunci este lasat in paragina… :(
11 Comments to "De la matematica la advertising"
OMG! Si eu am mi-am petrecut verile pe acolo in tabere de matematica dar nu stiam ca a ajuns sa arate asa. E drept ca n-am mai trecut pe acolo de multi ani desi sunt bacauan. Chiar mi se intampla sa mai vb cu prieteni despre taberele de acolo cu profesorul Radu. E pacat ca retrocedarile astea se fac asa fara sa existe niste clauze legate de ce se va intampla cu cladirile. Ce pacat!!!
Mare pacat! Cumva trecem din copilarie, adolescenta spre maturitate dar purtam in noi memoria vie a locurilor pe unde ne-am colindat pasii. Din timp in timp cand ne reintoarcem asteptam cumva ca totul sa fie in acelasi loc, la fel ca atunci. Nu am mai trecut pe la palatul Stirbei de multi ani. Probabil ultima data am fost acolo in tabara de matematica atunci cand a avut loc revolutia din ยด89. Pacat ca nimeni nu se ocupa de asa ceva…
Si pe mine m-a prins revolutia acolo… dar ai mei erau speriatzi si m-au luat repede din tabara…
Aproape ironic cum au crescut copacii aia pe scari. Sa-ti sublinieze ca pe acolo NU se mai trece de mult timp, ca vremurile alea s-au dus. De tot.
Si locul asta ca multe altele din Romania, se pune praful pe ce ar trebui noi sa ingrijim si sa promovam pentru tara asta, care btw nu mai are nicio sansa :(
PS Razvane ai pus pozele astea de 20 de mega in post si abia se mai incarca blog-ul…resize next time :)
am gresit Dragos…am gresit ;)
Interesanta chestie nostalgia asta … (cred ca are legatura cu varsta :D)… exact acelasi impuls l-am avut si eu de Paste anul asta: sa ma duc sa vad castelul de la Darmanesti! Din pacate, n-am reusit, din lipsa de timp… Evident! Vazand pozele postate de tine, ma incearca 2 emotii: pe de o parte, ma bucur ca nu m-am dus sa-l vad in ce hal a ajuns, pe de alta parte, ma gandesc ca poate anul viitor nici nu va mai fi acolo… cine stie ce ganduri are noul proprietar cu cladirea!
Daca-mi amintesc eu bine, drumul era la fel de prost si in vara lui ‘95, cand am calcat ultima data pe-acolo. Probabil e unul din motivele pentru care si “investitorul” e descurajat…..
Cine a mostenit castelul ?
Stie cineva ?
Puteti sa scrieti numele cui ia fost retrocedat ?
Multumesc anticipat
Pirvu Gheorghe
Imi pare rau… chiar nu stiu…
M-ar interes sa-l cumpar …
Poti sa gasesti cine a cumparat ?
Eu sint in strainatete
Vad ca scrie ca proprietarii l-au oferit la Bacau dar Bacaul nu vor sa-l cumpere …
http://www.desteptarea.ro/si-castelele-stau-la-rand.html